ARHIVA SITE. ULTIMA ACTUALIZARE 22 MARTIE 2013

    Home | Contact | Sitemap | Cauta    
AgriculturaInd. alimentaraFitosanitarDezvoltare RuralaAfaceri EuropeneInspectii si controlPescuit si acvacultura (FEP)Buget
Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurala
Indrumar practic FEADR
Programul National pentru Dezvoltare Rurala 2007-2013
Ghidul solicitantului
Prezentare PNDR
Consultari PNDR
Comitet de monitorizare pt PNDR
Rapoarte de selectie si contestatii
Situatia proiectelor depuse
Raport anual PNDR
Raportul de monitorizare de mediu PNDR
Raport strategic de monitorizare PNDR
Raport final de Evaluare Intermediara a PNDR 2008-2010
Maximizarea impactului PNDR

 

Dezvoltare Rurala >>PNDR >>Raportul de monitorizare de mediu PNDR
Ultima actualizare: 2009-09-03

RAPORTUL DE MONITORIZARE DE MEDIU
A PROGRAMULUI NAŢIONAL DE DEZVOLTARE RURALĂ ÎN ROMÂNIA

PENTRU ANUL 2008

România
Martie, 2009

Listă de abrevieri şi acronime

CSNR

Cadrul Strategic Naţional de Referinţă

Directiva SEA

Directiva Consiliului European nr. 2001/42/CE privind evaluarea efectelor anumitor planuri şi programe asupra mediului

FEADR

Fondul European pentru Agricultură şi Dezvoltare Rurală

FEDR

Fondul European pentru Dezvoltare Regională

GAEC

Good Agricultural and Environmental Conditions (en)

GES

Gaze cu efect de seră

HG 1076/2004

Hotărârea de Guvern nr. 1076/8.07.2004 de stabilire a procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe (JO nr. 707/5.08.2004)

HNV

High Natural Value (en.) – Teren cu valoare naturală ridicată

IACS

Sistemul Integrat de Administrare şi Control

LFA

Less Favoured Areas

MAPDR

Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale

MEC

Ministerul Economiei şi Comerţului

MFP

Ministerul Finanţelor Publice

MMGA / MMDD

Ministerul Mediului şi Gospodării Apelor / Din aprilie 2007 Ministerul Mediului şi Dezvoltării Durabile

Natura 2000

Reţea Europeană de Arii protejate creată pentru conservarea habitatelor şi speciilor de interes comunitar.

ONG

Organizaţii neguvernamentale

PAC

Politica Agricolă Comună

PND

Plan naţional de dezvoltare

PNDR

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală

PNSDR

Planul Naţional Strategic pentru Dezvoltare Rurală

SAU

Suprafaţă Agricolă Utilizată

SEA

Evaluare strategică de mediu

SEDD

Strategia europeană de dezvoltare durabilă (strategia Gothenburg, 2001)

SCI

Situri de Importanţă Comunitară

SPA

Arii Speciale de Protecţie Avifaunistică

UE

Uniunea Europeană

WFD

Water Framework Directive – Directiva Cadru Apă

 CUPRINS 

- Introducere
- Capitolul 1. Condiţiile generale de implementare a Programului  Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013
1.1. Cadrul legislativ
- Capitolul 2. Monitorizarea de mediu a implementării Programului Naţional de Dezvoltare Rurală
2.1. Aspecte generale privind monitorizarea de mediu a implementării PNDR în România
2.2. Implementarea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală
2.3. Analiza indicatorilor de monitorizare de mediu - Impactul activităţilor din sectorul agricol asupra mediului
- Aer
- Sol
- Apă
- Schimbări climatice
- Biodiversitate
- Sănătate umană

Introducere

În temeiul prevederilor art. 27 din Hotărârea Guvernului nr. 1076/2004 privind stabilirea procedurii de realizare a evaluării de mediu pentru planuri şi programe, titularul planului sau programului este obligat să depună anual, până la sfârşitul primului trimestru al anului ulterior realizării monitorizării, rezultatele programului de monitorizare la autoritatea competentă pentru protecţia mediului care a eliberat avizul de mediu. 

În România, pentru perioada 2007-2013 sectorul de dezvoltare rurală este sprijinit prin implementarea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR). PNDR reprezintă documentul programatic în baza căruia sunt accesate sumele alocate României din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală.

Implementarea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală reprezintă responsabilitatea Direcţiei Generale Dezvoltare Rurală – Autoritate de Management pentru PNDR (AM PNDR) din cadrul Ministerului Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, autoritate de asemenea responsabilă de elaborarea documentului şi de negocierea acestuia cu Comisia Europeană şi partenerii naţionali relevanţi.

Astfel, având în vedere faptul că prevederile Hotărârii Guvernului nr. 1076/2004 se aplică şi Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, AM PNDR are obligaţia de a elabora raportul anual de monitorizare de mediu a implementării PNDR şi de a-l transmite Ministerului Mediului, autoritatea competentă care a eliberat avizul de mediu.

Prezentul Raport de monitorizare acoperă perioada de implementare a Programului Naţional de Dezvoltare Rurală cuprinsă între 1 ianuarie – 31 decembrie 2008.

Implementarea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 în România are la bază Planul Naţional Strategic pentru Dezvoltare Rurală, elaborat de către Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, Direcţia Generală Dezvoltare Rurală – Autoritate de Management pentru PNDR.

Planul Naţional Strategic pentru Dezvoltare Rurală (PNSDR), care acoperă perioada de programare 2007-2013, a avut la bază Regulamentul Consiliului (CE) nr. 1698/2005, privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), şi a fost elaborat luând în considerare Liniile Directoare Strategice Comunitare ce fac referire la mediul rural. Planul prezintă, în funcţie de analiza situaţiei socio-economice şi de mediu, obţinută pe baza datelor statistice disponibile, priorităţile şi direcţiile de dezvoltare pentru perioada 2007 – 2013 în domeniile agricol, silvic, precum şi cele legate de activităţi de investiţii pentru crearea şi dezvoltarea de microîntreprinderi şi a activităţilor turistice, investiţii în infrastructură, dezvoltarea şi renovarea satelor româneşti, în strânsă legătură cu priorităţile comunitare.

Planul Naţional Strategic (PNS) a fost subiect, atât al procesului de consultare inter-ministerială, cât şi al consultării cu partenerii socio-economici, reprezentanţii administraţiei locale, ai sindicatelor, ai ONG-urilor şi ai organizaţiilor profesionale.

Planul Naţional Strategic a fost transmis, spre avizare, Comisiei Europene în data de 12 martie 2007, documentul fiind considerat admisibil de către serviciile Comisiei Europene (scrisoarea DG Agri nr. 8239/27.03.2008).

Priorităţile şi direcţiile de dezvoltare rurală stabilite pentru perioada de programare 2007-2013 sunt detaliate în cadrul Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, program elaborat în conformitate cu prevederile Regulamentului Consiliului (CE) nr. 1698/2005 privind sprijinul pentru dezvoltare rurală acordat din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR). Programul vine în continuarea Programului SAPARD, care a reprezentat sprijinul Comunităţii pentru măsurile de pre-aderare în domeniul agriculturii şi dezvoltării rurale, în ţările candidate din centrul şi estul Europei, în perioada de pre-aderare.

Dacă rolul Programului SAPARD a fost acela de a crea cadrul necesar implementării unei agriculturi performante şi a unei dezvoltări durabile a zonelor rurale în statele candidate şi de a  favoriza preluarea acquis-ului comunitar şi adaptarea progresivă a mecanismelor de piaţă la principiile care guvernează Politica Agricolă Comună, filozofia noului program de dezvoltare rurală este mult diferită faţă de cea a Programului SAPARD, având în vedere o targetare mult mai precisă, precum şi o gamă mai variată de operaţiuni sprijinite.

Programul Naţional de Dezvoltare Rurală (PNDR), negociat cu serviciile Comisiei Europene în perioada iunie 2007 – februarie 2008, a primit avizul din partea celor 27 de state membre în cadrul Comitetului de Dezvoltare Rurală din data de 20 februarie 2008, Decizia Comisiei Europene de aprobare oficială fiind emisă în data de 16 iulie 2008 (C/2008/3831).

În cadrul PNDR, programarea operaţiunilor de sprijin este concentrată în jurul a patru axe prioritare:

  • Axa 1: „Creşterea competitivităţii sectoarelor agricol şi forestier”;
  • Axa 2: „Îmbunătăţirea mediului şi a spaţiului rural”;
  • Axa 3: „Calitatea vieţii în zonele rurale”;
  • Axa 4: „LEADER”.

În cadrul fiecărei axe, în funcţie de tipul investiţiei şi domeniilevizate, sunt grupate măsurile concrete ce vor fi implementate prin program.

Măsurile Axei 1 vizează îmbunătăţirea eficienţei sectoarelor agricol şi forestier în vederea pregătirii acestora pentru a face faţă concurenţei specifice unui mediu comercial deschis. Rezultatele aşteptate în urma implementării acestor măsuri sunt o mână de lucru mai bine pregătită, cu o structură de vârstă îmbunătăţită, o mai bună structură a terenului, pătrunderea pe piaţă a fermelor de subzistenţă şi semi-subzistenţă, o agricultură comercială modernă, ridicarea valorii adăugate şi produse de calitate, care vor ridica productivitatea şi competitivitatea sectoarelor agricol şi silvic. Sprijinul va fi direcţionat către întreprinderile mici şi mijlocii, considerate a fi mai capabile decât întreprinderile mari să dezvolte produse noi, să valorifice mai bine resursele locale prin inovare şi adaptare. Priorităţile alese din cadrul acestei axe iau în considerare atât nevoile de dezvoltare, cât şi necesitatea de a continua anumite măsuri din perioada de pre-aderare.

Obiectivul măsurilor din Axa 2 este de a îmbunătăţi mediul în spaţiul rural şi de a conserva biodiversitatea printr-un management durabil al terenurilor agricole şi forestiere. Tot prin măsurile acestei axe se încurajează adoptarea unor măsuri de protejare a solului împotriva proceselor erozionale (ex: înfiinţarea de culturi verzi) sau pentru schimbarea utilizării terenului (ex: transformarea terenului arabil în pajişte).

Îmbunătăţirea calităţii vieţii în mediul rural, diversificarea economiei rurale, promovarea cunoaşterii şi îmbunătăţirea potenţialului uman reprezintă obiectivele strategice ale Axei 3. 

Măsurile acestei axe vizează comunitatea rurală în general şi anume dezvoltarea întreprinderilor din mediul rural în baza resurselor naturale, a turismului, dezvoltării satelor şi a iniţiativelor de mediu în vederea completării măsurilor din cadrul fermei şi pentru a furniza oportunităţi alternative de angajare pentru populaţia din mediul rural. Aceste măsuri au fost alese în concordanţă cu punctele slabe ale mediului rural  (venituri scăzute, dependenţa excesivă de agricultura de subzistenţă, abilităţile de antreprenoriat reduse, infrastructura neadecvată) şi punctelor tari (resurse de valoare naturală ridicată, patrimoniu cultural bogat, etc.).

Măsurile din Axa 4 vizează sprijinirea dezvoltării rurale prin îmbunătăţirea guvernării locale şi promovarea potenţialului endogen. Abordarea Leader va contribui la realizarea obiectivelor din Axa 1 şi Axa 3 prin intermediul strategiilor de dezvoltare locală integrată şi prin acţiuni inovative.

Capitolul 1
Condiţiile generale de implementare a Programului  Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013

Cu o suprafaţă totală de 238 mii km2 şi o populaţie de peste 21 milioane de locuitori, România, este ca mărime, cel de-al doilea nou stat-membru al Uniunii Europene, după Polonia. Ea reprezintă 6% din suprafaţa totală a Uniunii Europene şi 4% din populaţia acesteia. Investiţiile şi competitivitatea din România constituie încă elemente care trebuie îmbunătăţite, pentru a se reuşi o accelerare a creşterii economice şi asigurarea unei convergenţe a veniturilor cu cele din UE. În anul 2005, România deţinea mai puţin de 1% din PIB-ul Comunităţii Europene, înregistrând o creştere rapidă a PIB-ului pe cap de locuitor, dar rămânând la 34% din media Uniunii celor 25 (INS – Anuarul Statistic al României, 2006).

Conform definiţiei 1 din legislaţia naţională, zonele rurale din România acoperă 87,1% din teritoriul ţării, cuprinzând 45,1% din populaţie (la 1 iulie 2005, conform indicatorilor Institutului Naţional de Statistică2 ), şi anume, 9,7 milioane de locuitori. Densitatea medie a populaţiei din zonele rurale a rămas relativ constantă de-a lungul anilor (la circa 45,1 locuitori/km2).

Există diferenţe semnificative din punctul de vedere al densităţii populaţiei, pe tot teritoriul României. Majoritatea comunelor cu mai puţin de 50 locuitori/km2 sunt grupate în partea de vest a ţării, comparativ cu zonele din est şi din sud, unde predomină comunele, cu densităţi ale populaţiei de 50-100 locuitori/km2. Cele mai populate zone rurale sunt cele din nord-estul ţării, unde rata natalităţii este ridicată, şi în regiunile din sud, puternic industrializate în perioada comunistă. Există mari disparităţi, determinate în special de influenţa reliefului la nivel regional şi judeţean. În acest context, se remarcă cele 24 de comune şi oraşe care se suprapun în totalitate sau parţial cu Rezervaţia Biosferei Delta Dunării unde densitatea medie a populaţiei este de 28,7 locuitori/km2.

Contribuţia agriculturii la PIB a fost întotdeauna ridicată. Valoarea adăugată brută (VAB) a agriculturii a reprezentat 12,1% din PIB şi 13,6% din totalul VAB (INS, 2006). Cu toate acestea, ea rămâne scăzută, având în vedere resursele neutilizate. Populaţia angajată în agricultură şi silvicultură, de exemplu, are o pondere mult mai mare (32%). Restructurarea agriculturii va avea un impact deosebit asupra economiei rurale în general, având în vedere că agricultura continuă să rămână cea mai importantă activitate din spaţiul rural şi o sursă esenţială de venit pentru gospodării.

Restructurarea activităţilor la nivelul fermelor şi intensificarea capitalului pentru fermele comerciale va duce inevitabil la utilizarea unei forţe de muncă mai scăzute, pentru îmbunătăţirea competitivităţii. Experienţa din alte sisteme agricole, din statele membre sau din alte ţări, reprezintă o dovadă importantă în acest sens.

Populaţia activă reprezintă 46,3% din totalul locuitorilor din spaţiul rural şi poate contribui la susţinerea creşterii economice din zonele rurale, dacă vor exista mijloace de stimulare adecvate.

Toate aceste date privind situaţia economică generală au fost luate în considerare în stabilirea obiectivelor Programului Naţional de Dezvoltare Rurală, precum şi pentru alegerea şi fundamentarea domeniilor de intervenţie de la nivelul măsurilor incluse în Program.

--------------------------------------

1 Din punct de vedere administrativ, teritoriul României este organizat, la nivel NUTS 5, în 319 localităţi (dintre care 103 municipii – cele mai importante oraşe), care formează zona urbană, şi 2.851 comune, care constituie zona rurală (la 31 decembrie 2005), conform Legii 350/2001 privind amenajarea teritorială şi urbanismul şi Legii 351/2001 referitoare la aprobarea Planului Naţional de Amenajare Teritorială. La rândul lor, comunele sunt, în majoritatea lor, formate din mai multe sate (existând, în total, 12.946 sate), care nu au responsabilităţi administrative. Pentru ca o comună să devină oraş, trebuie aprobată o lege specifică. Oraşele şi comunele sunt grupate în judeţe (nivel NUTS3), care au funcţii administrative. Cele 42 judeţe sunt grupate în 8 regiuni de dezvoltare (NUTS2), care nu au funcţii administrative.

2 În prezent, România dispune de o bază de date care cuprinde indicatorii relevanţi ai zonelor rurale, definiţi conform legislaţiei naţionale. Analiza din Planul Naţional Strategic se bazează pe aceşti indicatori; în viitor, se va examina posibilitatea aplicării metodologiei OECD.  

--------------------------------------

1.1. Cadrul legislativ

Pe parcursul anului 2008, Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în vederea realizării unui cadrul legal adecvat implementării PNDR a elaborat o serie de acte normative, şi anume:

1.   O.U.G. nr. 21/2008 pentru modificarea Legii muntelui nr. 347/2004 – publicată în MOf.nr.173/06.03.2008;

2.   O.U.G.nr. 65/2008 pentru modificarea şi completarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 13/2006 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Agenţiei de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, prin reorganizarea Agenţiei SAPARD, precum şi pentru stabilirea unor măsuri pentru eficientizarea activităţii Agenţiei de Plăţi şi Intervenţie pentru Agricultură - publicată în MOf.nr.418/04.06.2008;

3.   O.U.G. nr. 72/2008 privind autorizarea Ministerului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale pentru încheierea de angajamente legale interne în anul 2008, în vederea asigurării unor măsuri financiare pentru aplicarea prevederilor Legii nr.231/2005 privind stimularea investiţiilor în agricultură, industrie alimentară, silvicultură, piscicultură, precum şi în activităţi nonagricole - publicată în MOf.nr.433/10.06.2008;

4.   H.G. nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 publicată în MOf.nr.176/07.03.2008;  

5.   H.G. nr. 732/2008 privind modificarea şi completarea Hotărârii Guvernului nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 - publicată în MOf.nr.533/15.07.2008;

6.   H.G. nr. 1284/2008 pentru completarea Hotărârii Guvernului nr. 224/2008 privind stabilirea cadrului general de implementare a măsurilor cofinanţate din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007-2013 - publicată în MOf.nr.722/24.10.2008;

7. ORDIN M.A.D.R. nr. 138/22.02.2008/408/27.02.2008 pentru completarea Ordinului ministrului agriculturii, pădurilor şi dezvoltării rurale şi al ministrului administraţiei şi internelor nr. 143/610/2005 privind definirea şi caracterizarea spaţiului rural - publicat în MOf.nr.170/05.03.2008;

8.  ORDIN M.A.D.R. nr. 211/25.03.2008 privind aprobarea schemelor de ajutor de stat "Stimularea IMM-urilor care procesează produse agricole în vederea obţinerii unor produse alimentare, altele decât cele prevăzute în anexa 1 la Tratatul CE, precum şi a celor care desfăşoară activităţi de procesare a produselor agricole în vederea obţinerii şi utilizării surselor de energie regenerabilă şi a biocombustibililor" şi "Stimularea microîntreprinderilor din domeniul prelucrării primare a produselor forestiere lemnoase şi nelemnoase" - publicat în MOf.nr.267/04.04.2008;

9.  ORDIN M.A.D.R. nr. 278/13.05.2008 pentru completarea şi modificarea Anexei 1 la Ordinul ministrului agriculturii şi dezvoltării rurale nr. 141/29.02.2008 privind aprobarea manualelor de proceduri elaborate în baza fluxurilor procedurale de către Agenţia de Plăţi pentru Dezvoltare Rurală şi Pescuit, pentru proiectele de investiţii care beneficiază de cofinanţare din Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală 2007 – 2013 - nu se publică în Monitorul Oficial;

10. ORDIN M.A.D.R. nr. 430/2008 pentru aprobarea tipurilor de investiţii şi a plafoanelor maxime ale creditelor ce se acordă în anul 2008, în condiţiile Legii nr. 231/2005 privind stimularea investiţiilor în agricultură, industrie alimentară, silvicultură, piscicultură, precum şi în activităţi nonagricole - publicat în MOf.nr.507/07.07.2008;

11. ORDIN M.A.D.R. nr. 610/2008 pentru modificarea Anexei nr.1 la O.nr.430/2008 pentru aprobarea tipurilor de investiţii şi a plafoanelor maxime ale creditelor ce se acordă în anul 2008, în condiţiile Legii nr. 231/2005 privind stimularea investiţiilor în agricultură, industrie alimentară, silvicultură, piscicultură, precum şi în activităţi nonagricole - publicat în MOf.nr.711/20.10.2008.

Capitolul 2
Monitorizarea de mediu a implementării Programului Naţional de Dezvoltare Rurală

2.1. Aspecte generale privind monitorizarea de mediu a implementării PNDR în România

Activităţile din sectorul agricol au impact asupra mediului înconjurător, în special asupra solului, prin cultivarea necorespunzătoare a terenurilor în pantă, prin sărăturarea şi deşertificarea pământurilor prost administrate sau compactizarea solului, poluării prin utilizarea excesivă a pesticidelor (folosite la combaterea dăunătorilor) şi îngrăşămintelor (folosite la fertilizarea solurilor), prin pătrunderea poluanţilor din sol în stratul freatic favorizată şi de practicarea inadecvată a irigaţiilor.
Emisiile în atmosferă, apă şi sol rezultate din agricultură constau în principal în metan şi amoniac, gaze rezultate din procesele de fermentaţie enterică şi din dejecţiile animalelor. Fermele zootehnice sunt importante surse de poluare, atât a aerului cât şi a apelor.

În ţara noastră se estimează că 49% din suprafaţa agricolă este sensibilă la destructurare, 28% la crăpare, 26% la eroziune, 23% la crustificare, 28% la compactarea de suprafaţă. Eroziunea solului se produce datorită păşunatului intensiv, prin exploatările neraţionale ale fondului forestier şi funciar, prin aplicarea unui sistem tehnologic total necorespunzător în special pe suprafeţele ce aparţin gospodăriilor mici şi mijlocii. Prin procesele erozionale se pierd în total 29,8 mil. t sol/an, iar din fondul forestier se pierd 6,7 t/an.

Lucrările de ameliorare şi de îmbunătăţiri funciare corect executate şi bine întreţinute, etc., sunt acţiuni benefice pentru reducerea efectelor nefavorabile asupra solului.

Din suprafaţa totală a ţării de 238.391 km², 61,79% reprezintă suprafaţă agricolă, 28,34% pădurile şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră şi 9,87% apele şi alte suprafeţe. Astfel, solurile agricole ocupă 14,7 milioane ha (0,68 ha/loc), cele arabile reprezintă 9,4 milioane ha (0,43 ha/loc), iar cele forestiere circa 6,7 milioane ha (0,3 ha/loc).
Suprafaţa terenurilor arabile ocupă 63,9% din totalul suprafeţei agricole, iar restul se repartizează între păşuni (22,64 %), fâneţe (10,40 %), vii (1,52%) şi livezi (1,45%).

Ca urmare a creşterii indicelui demografic, în ultimii 65 ani, suprafaţa arabilă pe locuitor a scăzut de la 0,707 ha în anul 1930 la 0,44 ha în anul 2006, practic resursele în cadrul acestei folosinţe fiind epuizate.

În vederea identificării într-un stadiu incipient a posibilelor efecte negative de mediu aduse prin implementarea PNDR (în raportul pentru evaluarea strategică de mediu a PNDR se apreciază că nu se vor produce efecte semnificative de mediu prin implementarea acestui program) cu scopul de a se interveni rapid pentru contracararea acestora şi având în vedere prevederile Cadrului Comun de Monitorizare şi Evaluare, dar şi recomandările din Raportul de mediu pentru PNDR, Autoritatea de Management pentru PNDR va aplica măsuri suplimentare de monitorizare.

Efectele implementării PNDR asupra mediului vor fi monitorizate anual, printr-un set de indicatori specifici. Având în vedere faptul că abia în anul 2008 a fost lansat Programul Naţional de Dezvoltare Rurală în raportul de faţa nu poate fi realizata o cuantificare şi o analiză a indicatorilor ca urmare a implementării PNDR.
Indicatorii prin care se va realiza monitorizarea asupra mediului sunt:

  1. Emisiile de amoniac din agricultură;   
  2. Consumul tehnologic de îngrăşăminte utilizate în agricultură;
  3. Suprafeţele utilizate de pajişte;
  4. Calitatea apelor de suprafaţă;
  5. Mortalitatea şi morbiditatea la nivel naţional;

Aceste măsuri suplimentare de monitorizare de mediu se adaugă următorilor indicatori relevanţi prezenţi în PNS:

  1. SAU / suprafaţa naţională totală;
  2. Suprafaţa forestieră / suprafaţa naţională totală;
  3. % SAU clasificate ca zone defavorizate;
  4. % SAU clasificată ca zona montană defavorizată;
  5. % SAU pentru păşunatul extensiv;
  6. Creşterea anuală medie a suprafeţelor cu păduri şi a altor zone împădurite (1.000 ha / an);
  7. Evoluţia populaţiilor de păsări specifice terenurilor agricole (2.000 = 100);
  8. SAU din zonele cu înaltă valoare naturală  (milioane ha);
  9. Balanţa azotului (kg/ha) - evoluţia concentraţiilor de nitraţi în apele de suprafaţă;
  10. Zonele cu risc de eroziune a solului (tone/ha/an);
  11. % SAU aferentă fermelor ecologice.
  12. Producţia de energie regenerabilă obţinută din sectorul forestier (TEP);
  13. SAU pentru culturi aferente producţiei de energie (mii ha);
  14. Emisiile de GES provenite din agricultură (1.000 tone echivalent CO2).

2.2. Implementarea Programului Naţional de Dezvoltare Rurală  

Aprobarea Programului în cadrul Comitetului de Dezvoltare Rurală din data de 20 februarie 2008 a făcut posibilă lansarea primelor măsuri din cadrul PNDR, începând cu data de 3 martie 2008.

Măsurile din cadrul PNDR care au fost lansate în luna martie 2008 sunt următoarele:

•  Măsura 121 „Modernizarea exploataţiilor agricole”;
•  Măsura 123 „Creşterea valorii adăugate a produselor agricole şi forestiere”;
•  Măsura 322 „Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale”;
•  Măsura 211 „Sprijin pentru zona montană defavorizată”;
•  Măsura 212 „Sprijin pentru zone defavorizate - altele decât zona montană”;
•  Măsura 214 „Plăţi de agro-mediu”.

Totodată, în cursul anului 2008 au fost lansate şi cele două scheme de ajutor de stat aferente măsurii 123, respectiv schema XS 13/2008 „Stimularea IMM-urilor care procesează produse agricole în vederea obţinerii unor produse alimentare, altele decât cele prevăzute în Anexa I la Tratatul CE, precum şi a celor care desfăşoară activităţi de procesare a produselor agricole în vederea obţinerii şi utilizării surselor de energie regenerabilă şi a biocombustibililor” şi schema XS 28/2008 „Stimularea micro-întreprinderilor în domeniul prelucrării primare a produselor forestiere, lemnoase şi nelemnoase”, precum şi măsurile 312 “Sprijin pentru crearea şi dezvoltarea de micro-întreprinderi”, 313 “Încurajarea activităţilor turistice”, 112 “Instalarea tinerilor fermieri”, 141 “Sprijinirea fermelor agricole de semi-subzistenţă” şi 142 “Înfiinţarea grupurilor de producători”.

În decursul anului 2008, pentru măsurile 121, 123, schemele de ajutor de stat XS13/2008 şi XS 28/2008, măsurile 141, 312, 313 şi 322 din cadrul PNDR s-a depus un număr total de 6.236 proiecte cu o valoare publică de 4.996,97 milioane Euro. Din aceste proiecte depuse au fost selectate pentru finanţare 1.339 proiecte, din care s-a contractat un număr de 1.189 proiecte cu o valoare publică de 653,10 milioane Euro.

2.3. Analiza indicatorilor de monitorizare de mediu - Impactul activităţilor din sectorul agricol asupra mediului

Analiza stării mediului a fost realizată pentru fiecare aspect de mediu relevant, selectat în cadrul discuţiilor grupului de lucru stabilit pentru elaborarea raportului de mediu pentru Evaluarea Strategică de Mediu a PNDR. Aspectele de mediu relevante sunt următoarele: aer, apă, sol, schimbări climatice, biodiversitate, managementul riscurilor naturale, peisaj, patrimoniu cultural, sănătate umană, infrastructură rutieră rurală, turism durabil, conştientizarea problemelor de mediu.

Aer

Principalele surse de poluare a aerului în mediul rural sunt reprezentate de: activităţile din zootehnie (gestiunea dejecţiilor animale, în principal); arderea combustibililor fosili în gospodării, ca principală sursă de încălzire; surse mobile (existenţa unui parc auto învechit); depozitarea necontrolată a deşeurilor; diverse activităţi care se constituie în surse de particule (lucrării agricole; construcţii, drumuri).   

Astfel, unul din indicatorii de monitorizare a calităţii aerului ca urmare a implementării PNDR este cel privind „Emisiile de amoniac din agricultură”.
În ultimii ani, emisiile de amoniac prezintă o creştere uşoară, atingând valoarea de 199 Gg în 2006, cea mai mare cantitate a emisiilor de amoniac provenind din agricultură (78,53% ceea ce reprezintă 156.528 t).

Printre măsurile din cadrul PNDR, care au ca obiectiv scăderea emisiilor de amoniac se numără şi măsurile 121 şi 322.
Astfel, printre obiectivele măsurii 121 „Modernizarea exploataţiilor agricole” se numără introducerea şi dezvoltarea de tehnologii şi procedee noi, achiziţionarea de maşini şi utilaje noi. Prin această măsură se urmăreşte sprijinirea investiţiilor orientate spre dotarea cu utilaje şi echipamente performante, a investiţiilor privind adaptarea construcţiilor agricole pentru respectarea standardelor comunitare şi creşterea competitivităţii exploataţiilor agricole, precum şi promovarea producerii şi utilizării  durabile de energie, inclusiv energie din surse regenerabile.

În anul 2008, stadiul cererilor de finanţare depuse pentru măsura 121 cuprinde un număr total de 3.581 proiecte depuse cu o valoare publică de 984,99 milioane Euro, din care au fost selectate 807 proiecte cu o valoare de 182,61 milioane Euro şi a fost contractat un număr de 793 proiecte cu o valoare publică de 174,22 milioane Euro.

Printre obiectivele măsurii 322 „Renovarea, dezvoltarea satelor, îmbunătăţirea serviciilor de bază pentru economia şi populaţia rurală şi punerea în valoare a moştenirii rurale” se numără şi îmbunătăţirea sistemului de colectare şi depozitare a deşeurilor, sistem aflat într-o fază incipientă în mediul rural, precum şi renovarea şi dezvoltarea infrastructurii de drumuri, avându-se astfel în vedere reducerea surselor de particule în suspensie determinate de tragicul rutier pe drumuri neamenajate.

Pentru măsura 322, în anul 2008, s-a depus un număr total de 1.369 proiecte cu o valoare publică de 3.2328,09 milioane Euro, s-au selectat 127 de proiecte cu o valoare de 314,66 milioane Euro şi s-a contractat un număr de 123 proiecte cu o valoare publică de 305,42 milioane Euro.

Sol

La nivelul ţării există un sistem de monitoring integrat al solurilor gestionat de ICPA. Acesta reprezintă principala sursă de informaţii cu privire la calitatea solurilor. Pe baza acestor informaţii putem aprecia că starea agrochimică a solurilor din România poate fi caracterizată ca fiind în general deficitară. Acest lucru este reflectat în principal printr-o rezervă mică şi extrem de mică de humus (se manifestă pe 8,6 mil. ha, din care 5,3 mil. ha arabil), o aciditate puternică şi moderată (pe 3,4 mil. ha, din care 1,87 mil. ha arabil), o alcalinitate ridicată (pe 0,22 mil. ha, din care 0,13 mil. ha arabil), o asigurare slabă – foarte slabă cu fosfor şi potasiu mobil (6,3 mil. ha şi respectiv 0,7 mil. ha, din care 3,3 mil. ha şi respectiv 0,31 mil. ha arabil), o asigurare slabă cu azot (cca. 5,1 mil. ha, din care 3,0 mil. ha arabil) şi carenţe de microelemente, în special de zinc (1,5 mil. ha terenuri arabile).  

Conform calculelor efectuate de către Institutul de Cercetări pentru Pedologie şi Agrochimie (ICPA), pe baza metodologiei WEPP inclusă în modelul de simulare SIDASS (Baze de date: Harta de sol 1:1.000.000; DTM: SRTM 90m Clima: 1961-2007, Land Use: FAO LCCS), s-a determinat faptul că gradul de eroziune medie pe ţară este de 5.71 t/ha/an.

Un alt indicator stabilit în cadrul raportului de mediu pentru evaluarea strategică de mediu a PNDR este cel privind Suprafaţa Agricolă Utilizată raportată la suprafaţa totală de la nivelul României.

Transferul suprafeţelor de teren către sectorul forestier şi al construcţiilor a constituit cauza principală a reducerii suprafeţei agricole în ultimii douăzeci de ani. Reducerea suprafeţelor de teren, prin includerea acestora în zona urbană, reprezintă un fenomen întâlnit în zonele cu productivitate mai mare, în timp ce schimbarea categoriei de folosinţă a terenului agricol în cel forestier apare, în special, în zonele defavorizate.

În anul 2007 se remarcă retragerea definitivă din circuitul agricol a 14.940,59 ha, în cadrul celor 41 judeţe şi al Municipiului Bucureşti. Cele mai mari suprafeţe au fost retrase în judeţele Ilfov (3.176,33), Timiş (2.531,65 ha), Giurgiu 1.838,06 ha), Dâmboviţa (1.588 ha). La acestea se adaugă scoaterea temporară din circuitul agricol a 263,73 ha din 25 de judeţe.

Astfel că, în anul 2007, Suprafaţa Agricolă Utilizată (SAU) la nivelul României a fost de 13.753 mii ha (Sursa: Ancheta Structurală în Agricultură volumul I: Caracteristicile principale ale exploataţiei agricole – Date generale).

Deşi zone semnificative din suprafaţa agricolă utilizată de la nivelul ţării sunt clasificate ca fiind zone defavorizate, condiţiile pedologice sunt deosebit de favorabile activităţilor agricole de producţie în regiunile de sud şi de vest ale ţării.

Criteriile de încadrare, delimitare şi lista Unităţilor Administrativ Teritoriale (UAT) din zonele montane defavorizate din România sunt prezentate în ordinul MADR nr. 355/2007.

La nivelul anului 2007 ponderea SAU clasificate ca zone defavorizate în SAU total era de 79,86 % iar ponderea SAU clasificate ca zonă montană defavorizată în SAU total era de 20,14%.

Zona montană defavorizată se regăseşte în 27 de judeţe şi cuprinde 657 de unităţi NUTS 5, din care 17 municipii, 62 oraşe şi 578 comune. 

Fondul funciar în zona montană este de cca. 7.150.000 ha, din care suprafaţa agricolă identificată în IACS reprezintă 2.329.722 ha (cca. 9,77% din teritoriul ţării şi cca. 16,75% din suprafaţa agricolă utilizată).

Suprafaţa agricolă utilizată estimată a zonelor defavorizate – altele decât zona montană este de cca. 5.000.000 ha, ceea ce ridică ponderea suprafeţelor agricole utilizate defavorizate din România la cca. 55% din SAU naţională.

Începând cu anul 2007, România implementează schema de plată unică pe suprafaţă – SAPS (Single Area Payment Scheme) care va contribui la practicarea unei agriculturi competitive, durabile şi orientată către piaţă. Astfel, agricultorii primesc sprijin din partea Comunităţii europene, pentru care trebuie să îndeplinească anumite condiţii de eligibilitate.
Acordarea SAPS este condiţionată de respectarea GAEC (Bunele Condiţii Agricole şi de Mediu), cerinţe ce se aplică şi unor acţiuni sprijinite prin Pilonul II al Politicii Agricole Comune, care au ca obiectiv sprijin financiar în zonele defavorizate (LFA), aplicarea practicilor de agro - mediu şi respectarea cerinţelor planurilor de management din ariile protejate de interes comunitar Natura 2000.

Standardele minime privind bunele condiţii agricole şi de mediu ce trebuie respectate de fermierii care solicită plăţi directe pe suprafaţă, din fonduri europene sau din bugetul naţional, precum şi alte tipuri de sprijin (pentru zona montană defavorizată, pentru zonele defavorizate – altele decât zona montană defavorizată, plăţi de agromediu) au în vedere menţinerea terenurilor agricole (cele pentru care se solicită plăţi pe suprafaţă), în special cele care nu mai sunt exploatate pentru producţie, în bune condiţii agricole şi de mediu.

Aceste condiţii sunt obligatorii pentru toate parcelele agricole din cadrul exploataţiei, indiferent dacă fermierul solicită sprijin pentru toate parcelele sau numai pentru o parte.

Nerespectarea GAEC determină reducerea în mod corespunzător a sprijinului condiţionat de aceste cerinţe. Îmbunătăţirea cunoştinţelor privind Bunele condiţii agricole şi de mediu se realizează şi prin furnizarea de pregătire profesională, informare şi difuzare de cunoştinţe precum şi prin utilizarea serviciilor de consiliere şi consultanţă, măsuri sprijinite prin cel de-al II - lea pilon.

Astfel, măsurile 211 „Sprijin pentru zona montană defavorizată” şi 212 „Sprijin pentru zone defavorizate - altele decât zona montană” din cadrul PNDR urmăresc utilizarea continuă a terenurilor agricole, avându-se astfel în vedere menţinerea viabilităţii spaţiului rural şi susţinerea activităţilor agricole durabile.

Pentru a beneficia de sprijin prin intermediul acestor măsuri beneficiarii trebuie să se angajeze că vor continua activităţile agricole timp de 5 ani de la data efectuării primei plăţi aferente acestor măsuri şi că vor respecta Bunele Condiţii Agricole şi de Mediu (GAEC) pe toată suprafaţa fermei şi pe toată durata angajamentului.    

Conform Ordinului comun al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale nr. 15/ 2008 şi al Ministrului Mediului şi Dezvoltării Durabile nr. 56/ 2008 pentru adoptarea măsurilor privind bunele condiţii agricole şi de mediu în România, GAEC-urile sunt următoarele:

Nr. categorie

Categoria

Nr. GAEC

Denumire GAEC

I

Standarde pentru evitarea eroziunii solului

GAEC 1

Pe timpul iernii, terenul arabil trebuie să fie acoperit cu culturi de toamnă şi/sau să rămână nelucrat după recoltare pe cel puţin 20% din suprafaţa arabilă totală a fermei

GAEC 2

Lucrările solului pe terenul arabil cu panta mai mare de 12%, cultivat cu plante prăsitoare, se efectuează de-a lungul curbelor de nivel

GAEC 3

Se menţin terasele existente pe terenul agricol la data de 1 ianuarie 2007

II

Standarde pentru menţinerea conţinutului optim de materie organică în sol, prin aplicarea unor practici agricole corespunzătoare

GAEC 4

Floarea-soarelui nu se cultivă pe aceeaşi parcelă mai mult de 2 ani consecutivi

GAEC 5

Arderea miriştilor şi a resturilor vegetale pe terenul arabil nu este permisă decât cu acordul autorităţii competente pentru protecţia mediului

III

Standarde pentru menţinerea structurii solului

GAEC 6

Lucrările solului pe terenul arabil cu panta mai mare de 12%, cultivat cu plante prăsitoare, se efectuează de-a lungul curbelor de nivel

IV

Standarde pentru menţinerea unui nivel minim de întreţinere a terenurilor agricole

GAEC 7

Menţinerea pajiştilor permanente, prin asigurarea unui nivel minim de păşunat sau prin cosirea lor cel puţin o dată pe an

GAEC 8

Arderea pajiştilor permanente nu este permisă decât cu acordul autorităţii competente pentru protecţia mediului

GAEC 9

Nu este permisă tăierea arborilor solitari şi/sau a grupurilor de arbori de pe terenurile agricole

GAEC 10

Evitarea instalării vegetaţiei nedorite pe terenurile agricole, inclusiv pe terenurile care nu mai sunt exploatate pentru producţie

V

Standarde pentru menţinerea suprafeţei existente de pajişti permanente

GAEC 11

Menţinerea suprafeţei de pajişti permanente la nivel naţional, existente la data de 1 ianuarie 2007

Când beneficiarii acestor măsuri nu respectă pe întreaga suprafaţă a fermei Bunele Condiţii Agricole şi de Mediu sau nu continuă activitatea agricolă în zonele în care se încadrează timp de 5 ani de la primirea primei plăţi, ca urmare a unei acţiuni sau omisiuni care le este direct imputabilă, vor fi sancţionaţi prin reducerea sau chiar anularea plăţii pentru anul în care nu s-au respectat cerinţele.

Situaţia cererilor de sprijin depuse în decursul anului 2008 pentru măsurile 211 şi 212 se prezintă astfel:

  • Măsura 211 “Sprijin pentru zone montane defavorizate” – s-au depus 228.009 cereri de plată, suprafaţa aferentă acestor cereri fiind de 1.294.342,80 ha.

În cadrul indicatorilor de realizare şi rezultat stabiliţi în fişa măsurii 211 din PNDR, pentru perioada 2007-2013, obiectivul propus este de a a se asigura sprijin pentru utilizarea continuă a 2.520.000 ha terenuri agricole. Din datele mai sus menţionate se poate observa faptul că suprafaţa sprijinită, în anul 2008, pentru utilizarea continuă şi susţinerea activităţilor agricole durabile este de aproximativ jumatate din obiectivul stabilit pentru intreaga perioada de programare, pe această suprafaţa sprijinindu-se continuarea activitatilor agricole defăşurate şi astfel utilizarea continuă a ternurilor.

Sprijinirea continuării activităţii constituie un element important şi în ceea ce priveşte menţinerea şi îmbunătăţirea calităţii solului.

  • Măsura 212 “Sprijin pentru zone defavorizate – altele decât zona montană”, care se împarte în Zone Semnificativ defavorizate (ZSD) şi Zone Defavorizate de Condiţii Naturale Specifice (ZDS) – s-au depus 70.396 cereri de plată, suprafaţa aferentă fiind de 807.894,78 ha. Pentru perioada 2007-2013, prin această măsură se urmăreşte asigurarea continuării activităţii pe o suprafaţă de 1.795.000 ha terenuri agricole, în anul 2008 sprijinindu-se o suprafaţă importantă din cea stabilită pentru întreaga perioadă de programare.

Din punct de vedere al biodiversităţii, pajiştile naturale şi semi-naturale reprezintă cele mai valoroase ecosisteme din categoria terenurilor agricole, însă renunţarea în unele zone la activităţile agricole (cosit, păşunat) a condus la degradarea habitatelor şi modificări de peisaj. De asemenea, se manifestă o tendinţă de transformare a pajiştilor prezente în zona de câmpie în terenuri arabile ceea ce reprezintă o ameninţare prin pierderea de habitate. În zona montană există o tendinţă de abandonare a activităţilor agricole pe pajiştile naturale şi seminaturale, acest fapt conducând la modificări de structură a ecosistemelor şi a peisajelor.

Din totalul suprafeţelor agricole utilizate, suprafeţele utilizate de pajişte sunt de  aproximativ 3,5 milioane ha iar SAU pentru păşunatul extensiv,la nivelul anului 2005, a fost de 37,5%.
 
În anul 2008, pentru măsura 214 Măsura 214 “Plăţi de agro-mediu” s-au depus 205.278 cereri de plată, suprafaţa aferentă fiind de 1.086.295,89 ha. Cererile de plată depuse pentru măsura 214, împărţite pe pachetele componente se prezintă astfel:

  • Pachetul 1 + Pachetul 2 “Practici agricole tradiţionale” – 153.672 cereri depuse, suprafaţă aferentă de 778.206,79 ha;
  • Pachetul 4 „Culturi verzi” – 72 cereri de plată depuse pentru o suprafaţă de 13.898,99 ha (unul din obiectivele acestui pachet este de a asigura protecţia apei şi a solului).  

Plăţile de agro-mediu sunt necesare pentru a sprijini dezvoltarea durabilă a zonelor rurale şi pentru a răspunde cererii din ce în ce mai mari a societăţii pentru servicii de mediu. Plăţile acordate prin această măsură trebuie să încurajeze fermierii să deservească societatea ca întreg prin introducerea sau continuarea aplicării metodelor de producţie agricolă compatibile cu protecţia şi îmbunătăţirea mediului, a peisajului şi caracteristicile sale, a resurselor naturale, a solului şi a diversităţii genetice.
Pentru a beneficia de sprijin prin intermediul acestei măsuri, beneficiarul trebuie să se angajeze să respecte, pe lângă cerinţele cuprinse în GAEC şi pe cele privind utilizarea fertilizanţilor, a produselor de protecţie a plantelor, precum şi alte cerinţe obligatorii relevante stabilite prin legislaţia naţională.

Un alt indicator stabilit în cadrul PNDR pentru evaluarea impactului programului asupra mediului înconjurător este „Consumul tehnologic de îngrăşăminte utilizat în agricultură”.
Din raportul anual privind starea mediului în România pe anul 2007 (elaborat de Ministerul Mediului), respectiv din situaţia privind aplicarea fertilizanţilor chimici pe solurile agricole în perioada 1999 - 2007, se remarcă o creştere a suprafeţei fertilizate de la 3.640.900 ha la 6.422.910 ha. Cantităţile totale de NPK au crescut de la 35,4 kg la 49 kg pe terenurile arabile, înregistrând o uşoară scădere în anul 2006 (38,5 kg s.a./ha arabil), pentru ca în anul 2007 să se producă un uşor reviriment, ajungându-se la 41,1 kg.

O situaţie privind tipurile de îngrăşăminte şi cantităţile utilizate în agricultură în perioada 2006-2008 sunt prezentate în tabelul nr. 1.

Tabelul nr. 1

 

2006

2007

2008

Îngrăşăminte utilizate în agricultură:

 

 

 

Îngrăşăminte chimice – total (mii tone)

363

387

398

- azotoase

265

265

280

- fosfatice

94

103

102

- potasice

17

19

16

Îngrăşăminte naturale (mii tone)

14900

13498

11748

Sursa: Institutul Naţional de Statistică

Cantitatea de îngrăşăminte naturale a scăzut cu 19% în perioada 1999 - 2007, iar suprafaţa pe care s-a aplicat a scăzut cu 21%. Cantitatea medie la ha a crescut cu 2%, dar valorile respective indică faptul că în anul 2006 numai 6,1% din terenurile cultivabile sunt fertilizate cu îngrăşăminte naturale, ceea ce, coroborat şi cu datele fertilizării minerale, indică faptul că este necesară o echilibrare a balanţei nutritive a acestor terenuri pentru a se realiza recolte sigure şi stabile.

Conform inventarelor efectuate, în 1992 - 1998, erau afectate de poluarea cu reziduuri zootehnice (ape uzate, nămoluri, dejecţii animale) circa 5.000 ha. Ca urmare a scăderii şeptelului, au scăzut şi cantităţile de poluanţi zootehnici, iar trecerea de la creşterea animalelor în complexe, la creşterea în gospodării a redus într-o anumită măsură concentrarea reziduurilor în anumite puncte şi disiparea reziduurilor pe suprafeţe mai întinse, dar cu o încărcare mai redusă.
Din datele preliminare ale ultimei inventarieri a terenurilor poluate a rezultat doar suprafaţa de 961 ha ca fiind afectată de reziduuri zootehnice.

Apă

Resursa de sol în România este tot atât de importantă ca şi resursa de apă. Fapt pentru care un alt indicator folosit pentru monitorizarea impactului implementării PNDR asupra mediului este reprezentat de Calitatea apelor de suprafaţă.

Pentru apele de suprafaţă, elementele de calitate/ parametrii monitorizaţi sunt stabiliţi în conformitate cu cerinţele Directivei Cadru Apă. Astfel, printre parametrii fizico-chimici se enumeră nutrienţii (azotaţi, azotiţi, azot mineral, azot total, fosfaţi şi fosfor total), oxigenul dizolvat şi substanţele organice (măsurate prin CBO5 (Consumul biochimic de oxigen)), precum şi clorofila „a” (în secţiunile unde există risc de eutrofizare).

Apele de suprafaţă sunt apele interioare, stătătoare sau curgătoare, de pe suprafaţa terenului, precum şi apele tranzitorii şi apele costiere.

Monitorizarea calităţii apelor reprezintă activitatea de observaţii şi măsurători standardizate şi continue pe termen lung, pentru cunoaşterea şi evaluarea parametrilor caracteristici ai apelor în vederea gospodăririi şi a definirii stării şi tendinţei de evoluţie a calităţii acestora, precum şi evidenţierii permanente a stării resurselor de apă.

În ţara noastră, calitatea apelor este urmărită conform structurii şi principiilor metodologice ale Sistemului de Monitoring Integrat al Apelor din România (SMIAR), restructurat în conformitate cu cerinţele Directivelor Europene.

Sistemul naţional de monitorizare a apelor cuprinde două tipuri de monitoring, conform cerinţelor legislative în domeniu: monitoring de supraveghere având rolul de a evalua starea tuturor corpurilor de apă din cadrul bazinelor hidrografice şi monitoring operaţional (integrat monitoringului de supraveghere) pentru corpurile de apă ce riscă să nu îndeplinească obiectivele de protecţie a apelor.

SMIAR cuprinde 6 componente (subsisteme), din care 5 se referă la sursele naturale: ape curgătoare de suprafaţă; lacuri (naturale şi de acumulare); ape tranzitorii (fluviale şi lacustre); ape costiere; ape subterane, iar una la sursele de poluare: ape uzate.
Atribuţiile de monitorizare a calităţii apelor, în principal stabilirea gradului de poluare, revin Administraţiei Naţionale Apele Române, monitorizarea calităţii apei potabile din surse de suprafaţă şi subterane fiind în sarcina Autorităţii de Sănătate Publică cu structurile sale teritoriale.

Pentru a putea evalua calitatea apelor de suprafaţă în urma implementării PNDR un alt indicator stabilit pentru monitorizarea de mediu este Balanţa azotului (kg/ha) – evoluţia concentraţiilor de nitraţi în apele de suprafaţă.

Evaluarea concentraţiilor de azotaţi la nivelul apelor de suprafaţă s-a realizat ţinându-se cont de concentraţia medie din perioada 2004 - 2007. La nivelul apelor de suprafaţă s-au analizat un număr de 1301 secţiuni, după cum urmează:

    • Râuri – 831 secţiuni;
    • Lacuri naturale şi de acumulare – 410 secţiuni;
    • Ape tranzitorii lacustre – 22 secţiuni;
    • Ape costiere – 34 secţiuni;
    • Ape marine – 4 secţiuni.

Clasificarea secţiunilor de monitorizare pentru râuri şi lacuri, în funcţie de concentraţiile medii înregistrate de azotaţi este prezentată în tabelul nr. 2.

Tabelul nr. 2

 

Clase de calitate (mg NO3/l)

 

0-1,99

2-9,99

10-24,99

25-39,99

40-50

>50

Râuri – valoare concentraţie medie                                                                                   

16,25%

75,61%

7,34%

0,96%

0,24%

0,60%

Lacuri – valoare concentraţie medie

30,49%

64,39%

4,88%

0,24%

0%

0%

Sursa: Administraţia Naţională Apele Române

Din analiza tabelului de mai sus se observă că, din cele 831 secţiuni de râu monitorizate, un procent foarte mare, şi anume 99,4%, se încadrează sub valoarea limită de 50 mg/l, iar marea majoritate a secţiunilor de râu se situează în intervalul de 2-9,99 mg/l. Concentraţii mai ridicate de azotaţi au fost înregistrate, în general, în secţiunile localizate pe râurile mici nepermanente (cu debite reduse) din Câmpia Română şi din Dobrogea.

Pentru lacuri se observă că din cele 410 secţiuni monitorizate toate valorile s-au situat sub valoarea de 40 mg/l, iar 94,88% dintre acestea s-au încadrat în cele două intervale dintre 0-9,99.

Pentru apele tranzitorii, mediile anuale ale concentraţiilor de azotaţi variază între 0,4 – 6,8 mg/l, în timp ce, pentru apele costiere acest interval este cuprins între 0,17 – 0,92 mg NO3/l iar pentru apele marine între 0,21 – 0,31 mg NO3/l.  

Evaluarea concentraţiilor de azotaţi la nivelul apelor subterane s-a făcut ţinându-se cont de concentraţia medie în perioada 2004-2007 (1-4 ani). La nivelul apelor subterane, s-au analizat datele de calitate de la un număr de 1373 puncte de monitorizare unde există un număr important de date pentru a rezulta o evaluare exactă a stării corpurilor de ape subterane.

Clasificarea forajelor (inclusiv izvoare) este prezentată în tabelul nr. 3. 

Tabelul nr. 3

 

mg NO3/l (%)

mg NO3/l (%)

mg NO3/l (%)

mg NO3/l (%)

Ape subterane freatice (0-5 m)

82,40

7,75

0,70

9,15

Ape subterane freatice (5-15 m)

74,40

11,53

3,89

10,18

Ape subterane freatice (15-30 m)

71,73

9,73

6,99

11,55

Ape subterane freatice (> 30 m)

68,97

10,34

2,30

18,39

Ape subterane captive (sub presiune)

82,76

4,31

1,72

11,21

Ape subterane carstice

87,10

6,45

6,45

0

Sursa: Administraţia Naţională Apele Române

Asigurarea calităţii apei este unul din obiectivele măsurilor PNDR, printre care măsurile 121, 123, 214 şi 322 (una din priorităţile acestei măsuri o reprezintă proiectele de investiţii în infrastructura de apă/apă uzată pentru zonele în care apa prezintă un grad ridicat de poluare sau zonele în care apa freatică prezintă o concentraţie ridicată de nitraţi ce afectează sănătatea populaţiei).
Astfel, prin aceste măsuri se are în vedere dezvoltarea şi îmbunătăţirea sistemelor de canalizare, a sistemelor de colectare şi evacuare existente în cadrul fermelor, precum şi limitarea aportului de fertilizanţi şi pesticide (obiectiv vizat şi prin măsura 214).

Conform datelor furnizate de INS, numărul localităţilor cu instalaţii de canalizare publică a crescut de la 647 în anul 2001 la 708 în anul 2006 iar lungimea totală simplă a conductelor de canalizare a crescut de la 16.590 km în anul 2001 la 18.602 km în anul 2006. Raportată la numărul mare de localităţi rurale reţeaua de canalizare din mediul rural, practic nu există iar în ceea ce priveşte mediul urban, în multe cazuri nu sunt asigurate valorile minimale necesare pentru dotarea edilitară cu reţele de canalizare.

Majoritatea sistemelor de canalizare sunt vechi, prezentând un grad avansat de uzură fizică şi morală, necesitând intervenţii repetate pentru reparaţii sau înlocuirea canalizărilor vechi cu reţele noi de canalizare.

Importanţa atingerii obiectivelor stabilite în cadrul măsurilor mai sus menţionate este determinată şi de faptul că eroziunea solului, în special eroziunea solului prin apă, este un fenomen larg răspândit în România, fenomen a cărui manifestare pe termen lung reduce viabilitatea fermelor şi aduce daune mediului înconjurător.

Schimbări climatice

România este prima ţară europeană care a semnat protocolul de la Kyoto. În consecinţă, ţara noastră s-a angajat să reducă emisiile de gaze cu efect de seră cu 8% în perioada 2008-2012, comparativ cu anul de referinţă 1989. Dinamica acestor emisii a cunoscut un trend descendent în intervalul 1989 – 1999 (o scădere a emisiilor cu ~50% faţă de anul 1989) datorat în principal declinului activităţilor economice, urmat de o tendinţă de creştere a emisiilor în intervalul 2000 – 2004, ceea ce reflectă dezvoltarea economică din această perioadă. Estimările făcute până în prezent, pe baza acestei tendinţe de creştere a emisiilor gazelor cu efect de seră, indică ca fiind foarte probabilă îndeplinirea ţintei stabilite pentru 2012.

De interes pentru zona rurală este contribuţia la emisiile de metan şi protoxid de azot (creşterea animalelor, utilizarea combustibililor fosili, agricultură).

Ca şi în celelalte sectoare emiţătoare de GES şi în sectorul Agricultură s-a înregistrat,  de asemenea, o scădere a nivelului emisiilor de gaze cu efect de seră.

În 2006, acest nivel a prezentat o scădere cu 50% comparativ cu anul 2004, astfel că emisiile de GES provenite din agricultură, în 2006, reprezentau 20.470.300 tone echivalent CO2 iar în anul 2007 acestea au scăzut din nou până la  19.549.540 tone echivalent CO2.

Pentru a contribui la respectarea angajamentelor internaţionale de a reduce nivelul emisiilor de gaze cu efect de sera în cadrul axei 2 a PNDR a fost prevăzut sprijin pentru creşterea suprafeţelor împădurite (asigurându-se astfel creşterea gradului de absorbţie a gazelor cu efect de seră) şi încurajarea furnizării de biomasă provenită din agricultură şi silvicultură ca sursă de energie regenerabilă. Totodată, sprijinirea dezvoltării sectorului forestier precum şi încurajarea gospodăririi durabile a acestuia vor contribui în mod direct la prevenirea inundaţiilor, precum şi la conservarea şi prevenirea degradării solului.

Biodiversitate

România dispune de un capital natural divers şi bine conservat. Această afirmaţie este sprijinită de faptul că pe teritoriul ţării sunt reprezentate cinci din cele 11 regiuni biogeografice europene  (alpină, continentală, panonică, stepică şi pontică) precum şi de faptul că ecosistemele naturale şi seminaturale reprezintă aproximativ 47% din suprafaţa ţării.

Din punct de vedere al biodiversităţii, pajiştile naturale şi semi-naturale reprezintă cele mai valoroase ecosisteme din categoria terenurilor agricole, însă renunţarea în unele zone la activităţile agricole (cosit, păşunat) a condus la degradarea habitatelor şi modificări de peisaj. De asemenea, se manifestă o tendinţă de transformare a pajiştilor prezente în zona de câmpie în terenuri arabile ceea ce reprezintă o ameninţare prin pierderea de habitate. În zona montană există o tendinţă de abandonare a activităţilor agricole pe pajiştile naturale şi seminaturale, acest fapt conducând la modificări de structură a ecosistemelor şi a peisajelor.

Unul din indicatorii de monitorizare de mediu stabiliţi în raportul SEA şi prin care se poate monitoriza impactul PNDR asupra mediului este reprezentat de SAU din zonele cu înaltă valoare naturală (milioane ha). La nivelul anului 2007, suprafaţa agricolă utilizată din zonele cu înaltă valoare naturală a fost de 2,4 milioane ha.

România deţine una din resursele cele mai bogate de pajişti semi-naturale încă existente în Europa, pajişti ce pot fi clasificate ca pajişti cu înaltă valoare naturală (pajişti semi-naturale, în general asociate cu o diversitate ridicată de specii şi habitate). Studiile efectuate asupra sistemelor de pajişti din România arată că acestea prezintă o diversitate botanică foarte ridicată. Această diversitate este asociată cu caracteristici geomorfologice neobişnuite şi o suită de specii de plante rare de o ecologie contrastantă, susţinută de-a lungul secolelor de sisteme agricole tradiţionale ca parte a ceea ce poate fi descris ca un sistem durabil de utilizare a terenului (Andrew Jones, expert în pajişti, specializat în cultivarea pământului şi managementul habitatului, restaurare ecologică şi genetica pajiştilor, 2007).   
Provocarea cu care ne confruntăm în această perioadă constă în menţinerea acestei bogate resurse de pajişti semi-naturale în faţa schimbărilor socio-economice ce vor apărea în mediul rural în anii următori. Pentru a reuşi, este nevoie ca sistemele extensive de utilizare a pajiştilor semi-naturale să fie susţinute îndeajuns pentru a putea face faţă competiţiei atât cu sistemele agricole intensive cât şi într-un context mai larg, cu alte activităţi economice emergente cu care se va afla în competiţie.

Menţinerea pajiştilor cu înaltă valoare naturală reprezintă obiectivul pachetului 1 „Pajişti cu Înaltă Valoare Naturală” din cadrul măsurii 214, pentru care, în anul 2008, s-au depus 51.193 cereri de plată pentru o suprafaţă de 285.433,70 ha.

Un alt indicator utilizat pentru monitorizarea de mediu este şi cel privind „Evoluţia populaţiilor de păsări specifice terenurilor agricole (2.000=100)”.

Cuantificarea acestui indicator se va realiza prin intermediul unui proiect finanţat din măsura de asistenţă tehnică inclusă în Programul Naţional de Dezvoltare Rurală, proiect ce urmează a fi lansat în cursul anului 2009. În momentul implementării proiectului menţionat şi cuantificării acestui indicator vă vom pune la dispoziţie toate informaţiile necesare.   

Totodată, prin măsura 214 „Plăţi de Agromediu”, respectiv pachetul pilot 3 „Pajişti importante pentru pasări” se urmăreşte şi managementul adecvat al pajiştilor importante pentru pasări, demers necesar pentru conservarea speciilor de păsări importante la nivel european.

În anul 2008, pentru sprijin prin intermediul acestui pachet au aplicat 341 de fermieri, suprafaţa aferentă cererilor depuse fiind de 8.756,42 ha.

Pădurile şi alte terenuri cu vegetaţie forestieră (6.742,8 mii ha) reprezintă 28,28% din fondul funciar al României. Acesta este compus din păduri (6.233 mii ha), reprezentând 92,4% şi alte terenuri acoperite cu vegetaţie forestieră. (INS – Anuarul Statistic al României, 2006).

Astfel, în anul 2006 ponderea suprafeţei forestiere în suprafaţa naţională totală a fost de 27,0 % iar în anul 2007 aceasta a crescut la 27,2%. Suprafaţa împădurită existentă la nivelul României, în anul 2007, a fost de 10.716 ha.

Indicele mediu de creştere pentru păduri este de 3,5 mc/an/ha pentru pădurile naturale şi de 4,8 mc/an/ha pentru cele artificiale, acesta reprezentând un alt indicator stabilit pentru monitorizarea de mediu a implementării PNDR.

Unul din obiectivele pe termen lung ale sectorului forestier îl reprezintă extinderea suprafeţei de pădure de la procentul de 27,2, existent în anul 2007, până la aproximativ 32%. Creşterea suprafeţei împădurite va contribui în egală măsură la:  

  • Conservarea biodiversitaţii;
  • Asigurarea nevoii de lemn, ca resursă energetică regenerabilă;
  • Reducerea efectelor asociate riscurilor naturale (inundaţii, secetă, eroziune);
  • Reducerea gazelor cu efect de seră.

De asemenea, prin proiectele propuse prin PNDR şi cu sprijinul financiar acordat prin Pilonul I al PAC se urmăreşte şi creşterea suprafeţelor agricole destinate producţiei de biomasă convertibilă în bioenergie.

Astfel, un alt indicator stabilit pentru monitorizarea de mediu a PNDR este şi Suprafaţa Agricolă Utilizată pentru culturi aferente producţiei de energie (mii ha). (Pentru acest indicator nu putem prezenta încă date aferente anului 2008, dar se analizează posibilitatea ca celelalte structuri din cadrul Ministerului să ne ofere informaţiile necesare cuantificării indicatorului astfel încât valoarea acestuia să poată fi transmisă până la sfârşitului acestui an).

Unul din obiectivele schemei de ajutor de stat XS13/2008 „Stimularea IMM-urilor care procesează produse agricole în vederea obţinerii unor produse alimentare, altele decât cele prevăzute în Anexa I la Tratatul CE, precum şi a celor care desfăşoară activităţi de procesare a produselor agricole în vederea obţinerii şi utilizării surselor de energie regenerabilă şi a biocombustibililor ” este şi cel de stimulare a IMM-urilor pentru obţinerea si utilizarea surselor de energie regenerabila şi a biocombustibililor.

Pentru această schemă de ajutor de stat, în anul 2008 s-a depus un număr total de 247 proiecte cu o valoare publică de 113,20 milioane Euro, din care au fost selectate 129 de proiecte cu o valoare de 46,55 milioane Euro şi contractat un număr de 88 proiecte cu o valoare publică de 36,74 milioane Euro.

Producţia de energie regenerabilă obţinută din sectorul forestier, la nivelul anului 2006, a fost de 1.663 TEP. Obţinerea de energie regenerabilă din sectorul forestier reprezintă unul din obiectivele schemei de ajutor de stat XS28/2008 „Stimularea micro-întreprinderilor în domeniul prelucrării primare a produselor forestiere, lemnoase şi nelemnoase”, pentru care, in anul 2008, s-a depus un număr total de 177 proiecte cu o valoare publică de 78,89 milioane Euro, din care s-au selectat 105 proiecte cu o valoare de 46,55 milioane Euro şi s-au contractat 58 proiecte cu o valoare publică de 29,32 milioane Euro.

Totodată, agricultorii români au sesizat oportunitatea oferită de către agricultura ecologică, adoptând această metodă de producţie. Suprafaţa pe care se practică agricultura ecologică a crescut de 5 ori între anii 2000 şi 2004, respectiv de la 17.348 ha la 75.500 ha. Din totalul suprafeţei cultivate cu culturi ecologice în 2004, cea mai mare parte – 27.000 ha – este reprezentată de pajişti şi culturi furajere. O tendinţă de creştere rapidă se manifestă la cereale (27.95% în anul 2004), precum şi la plantele oleaginoase şi proteice (27,2% în anul 2004). Pentru anul 2005, suprafeţele cultivate cu culturi ecologice au fost de 110.000 ha, reprezentând 0,75% din suprafaţa agricolă totală a ţării. Metodele de producţie ecologică sunt adoptate gradual şi de către agricultorii din sectorul zootehnic. Dezvoltarea agriculturii ecologice în România este favorizată de existenţa sistemelor agricole tradiţionale, extensive în marea lor majoritate, precum şi de consumul redus de fertilizanţi şi pesticide faţă de UE-25

La nivelul anului 2006, SAU aferentă fermelor ecologice a fost de 0,8% din suprafaţa totală a României (numărul de ha aferent fermelor ecologice este de 107,582).

Sănătate umană

În România la nivelul anului 2006 erau declarate 2854 comune, 12.949 sate şi 466 sate aparţinătoare de oraşe. (Anuarul Statistic al României, INS, 2004).

Principalele limitări în spaţiul rural sunt reprezentate de: izolarea unor aşezări umane datorită situării în spaţiul greu accesibil, drumurilor deteriorate, lipsei mijloacelor de transport, ceea ce conduce la depopularea unor arii întinse situate cu precădere în zone  colinare şi de munte, unde cea mai întâlnită categorie de sate este cea a satelor risipite.

În privinţa duratei medii de viaţă se remarcă faptul că în mediul rural aceasta este mai mică decât în mediul  urban, atât per total cât şi în ceea ce priveşte cele două sexe. În perioada 2001-2003 durata medie a vieţii a fost în România de 71,01 ani, deşi a crescut comparativ cu deceniile anterioare, în urban era de 71,8 ani iar în rural de 70,08 ani, respectiv 66,4 ani la bărbaţi şi 74,1 ani la femei în rural faţă de 68,2 ani şi 75,4 ani în urban. Trebuie subliniat însă că potenţialul vital este aproape dublu la sat faţă de oraş, cum ne arată indicele fertilităţii care atinge 51,55‰ în rural, faţă de 28,62‰ în urban în timp ce mortalitatea este mai ridicată în rural, atingând procentul de 15,54‰, faţă de 9,3‰ în urban. Şi mortalitatea infantilă este mai ridicată  (19,02‰ în rural, faţă de 15,08‰ în urban) şi asta din cauza unei gram mai redus de igienă asociată în principal lipsei alimentării curente cu apă potabilă. Aproape întreaga zona rurală din regiunea Nord-Est şi zona Dobrogei din Regiunea Sud-Est au o mortalitate infantilă foarte ridicata, de peste 27‰. De asemenea, în zona de câmpie din sudul ţării, aparţinând regiunilor Sud şi Sud-Vest, există numeroase comune în care mortalitatea infantilă depăşeşte nivelurile amintite.

La nivelul anului 2007, mortalitatea la nivel naţional a fost de 11,7 (la 1000 locuitori), reprezentând o scădere faţă de anul 2006 când indicele mortalităţii a fost de 12,0 ‰, iar gradul de îmbolnăvire (indicele de morbiditate) la nivelul anului 2007 a fost de 14.848 mii îmbolnăviri.

Prin Programul Naţional de Dezvoltare Rurală se acordă sprijin pentru adaptarea la standardele comunitare nou introduse, pentru a permite agricultorilor o perioadă de timp corespunzătoare pentru a se pregăti în scopul îndeplinirii conformităţii cu standardele. În plus, pentru îndeplinirea standardelor este necesară o sursă financiară semnificativă, care implică desfăşurarea de activităţi economice fără obţinere de venituri, şi din acest motiv agricultorii nu îşi pot permite să realizeze astfel de investiţii. Având în vedere faptul că introducerea celor mai multe din standarde va contribui la protecţia mediului este necesară sprijinirea agricultorilor pentru realizarea acestor investiţii. În perioada de 3 ani de graţie acordată pentru îndeplinirea conformităţii cu standardele menţionate, agricultorii pot solicita sprijin şi îşi pot finaliza investiţiile necesare pentru conformitatea cu aceste standarde.

Totodată, pentru promovarea protecţiei mediului şi îmbunătăţirea mediului înconjurător, Autoritatea de Management pentru PNDR în colaborare cu celelalte structuri implicate în implementarea PNDR a elaborat materiale promoţionale, ghiduri,  spoturi audio şi video privind măsurile axei 2. Aceste materiale sunt de asemenea disponibile şi pe site-ul www.madr.ro, în secţiunea dezvoltare rurală, dedicată PNDR.

            
Copyright © 2010 Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale