ARHIVA SITE. ULTIMA ACTUALIZARE 22 MARTIE 2013

    Home | Contact | Sitemap | Cauta    
AgriculturaInd. alimentaraFitosanitarDezvoltare RuralaAfaceri EuropeneInspectii si controlPescuit si acvacultura (FEP)Buget
Date de contact ISF
Organizarea ISF
Controlul calitatii si laboratorul desemnat
Baza legala
Ingrasamintele cu marcaj "CE FERTILIZER"
Organigrama ISF
Organisme de control judetene
Programul sectorial de supraveghere a pietei

 

Inspectii si control >>Inspectia pt controlul fertilizantilor >>Ingrasamintele cu marcaj "CE FERTILIZER"
Ultima actualizare: 2011-07-25

CERINŢE PRIVIND INTRODUCEREA PE PIAŢĂ
A ÎNGRĂŞĂMINTELOR CU MARCAJ "EC FERTILIZER"

Regulamentul (CE) 2003/2003 obligă producătorii şi distribuitorii de îngrăşăminte să garanteze conformitatea produselor  cu anumite cerinţe tehnice legate de compoziţia, tipul de îngrăşământ, modul de identificare (marcare şi etichetare), modul de ambalare ş.a. precum şi Statele Membre să organizeze controlul oficial al conformităţii îngrăşămintelor prin organisme autorizate şi notificate la Comisia Europeană.

Adoptarea acestui regulament în cadrul UE a avut în vedere patru mari obiective:

  • să garanteze utilizatorilor (producători agricoli din sectorul vegetal) că îngrăşămintele cu marca CE de pe piaţă îndeplinesc cerinţele minime de calitate sub raportul conţinutului de substanţă activă şi că aceste produse nu au , în condiţii normale de utilizare, efecte dăunătoare asupra sănătăţii oamenilor, animalelor şi plantelor precum şi asupra mediului;
  • să garanteze securitatea pentru acele tipuri de îngrăşăminte care prezintă risc de detonare în timpul transportului şi depozitării (îngrăşăminte simple şi compuse cu azotat de amoniu - cu conţinut de azot peste 28%);
  • să asigure libera circulaţie pe piaţa unică a UE a îngrăşămintelor cu marca CE, respectiv a celor ce se conformează în totalitate prevederilor Regulamentului CE 2003/2003;
  • să consolideze şi să simplifice sistemul legislativ al UE (regulamentul reunifică şi înlocuieşte 18 directive referitoare la îngrăşăminte). 

Introducerea pe piaţă a îngrăşămintelor cu marcaj "CE"

În sensul Regulamentului (CE) 20032003,  un îngrăşământ poate fi desemnat ca "EC FERTILIZER", dacă aparţine unui tip de îngrăşământ listat în Anexa I a regulamentului şi îndeplineşte condiţiile tehnice specificate în regulament.

Un ”EC FERTILIZER" poate fi introdus fără restricţii pe piaţa internă precum şi pe piaţa unică a UE, dacă producătorul este stabilit (îşi are sediul social) în UE şi îşi asumă responsabilitatea conformităţii produsului cu cerinţele regulamentului printr-o declaraţie de conformitate.
Menţiunea “EC FERTILIZER" nu poate fi utilizată pentru un îngrăşământ care nu respectă Regulamentul (CE) nr. 2003/2003.

Declaraţii obligatorii
La toate tipurile de îngrăşământ CE introduse pe piaţa internă este obligatorie declararea conţinutului în elemente fertilizante, aceasta urmând să fie făcută conform Regulamentului (CE) 2003/2003.

Indicarea conţinutului de azot, fosfor şi potasiu al îngrăşămintelor introduse pe piaţă se admite a fi făcută, după cum urmează:
(a) pentru azot exclusiv sub forma elementară (N);
(b) pentru fosfor şi potasiu, fie sub forma elementară (P, K); fie sub formă de oxizi (P205, K20), fie  în ambele forme.

Indicarea conţinutului de calciu, magneziu, sodiu şi sulf al îngrăşămintelor cu elemente fertilizante secundare se admite a fi făcută fie sub formă de oxizi (CaO, MgO, Na2O, SO3), fie sub formă elementară (Ca, Mg, Na, S), fie sub ambele forme.
În cazul îngrăşămintelor care conţin microelemente se disting două situaţii, după cum urmează:

a) Pentru îngrăşămintele care aparţin tipurilor listate în secţiunea E1 a Anexei I, declararea conţinutului de microelemente trebuie făcută conform cerinţelor prevăzute în coloana 6 a acestei secţiuni;

b) Pentru tipurile de îngrăşămintele cu elemente fertilizante primare şi/sau secundare (menţionate în secţiunile A, B, C şi D ale Anexei I) se declară conţinutul de microelemente numai dacă sunt respectate conţinuturile minime prevăzute în secţiunile E 2.2 şi E 2.3 ale Anexei I. Pentru aceste tipuri de îngrăşăminte precum şi pentru îngrăşămintele ce conţin numai microelemente provenite din amestecul unor îngrăşăminte de tipul celor prevăzute în secţiunea E1 ale Anexei I, cu respectarea cerinţelor din E2.1 ale Anexei I, trebuie declarat atât conţinutul total din fiecare microelement, în % de masă, cât şi conţinutul solubil în apă, dacă acesta reprezintă cel puţin jumătate din conţinutul total. Dacă microelementul este complet solubil în apă se declară numai conţinutul solubil în apă. În situaţia în care un microelement din îngrăşământ este legat chimic de o moleculă organică, după declararea conţinutului solubil în apă se continuă cu termenul "chelatat cu.." sau "complexat cu.." urmat de denumirea completă sau de iniţialele moleculei organice, aşa cum se indică în secţiunea E3 a Anexei I.

Marcaje şi etichetare (art. 9 şi 10)

Toate îngrăşămintele cu menţiunea "îngrăşământ CE" trebuie prevăzute de către fabricant cu însemnele  de identificare (marcaje) prezentate în continuare. Aceste marcaje se aplică pe ambalaje sau pe etichetele ataşate acestora, iar în cazul îngrăşămintelor livrate în vrac, pe documentele de însoţire .
Ambalajele, etichetele sau documentele de însoţire sunt marcate cu următoarele menţiuni:

a) elemente  de identificare obligatorii:

1) elemente  de identificare obligatorii pentru toate tipurile de îngrăşământ:
-  menţiunea ,,EC FERTILIZER", cu litere majuscule;
- denumirea tipului de îngrăşământ, în conformitate cu anexa I,
- pentru îngrăşămintele provenite prin amestecare, menţiunea " de amestec" după denumirea tipului de îngrăşământ,
- indicarea elementelor fertilizante atât prin denumirea lor literală, cât şi prin simbolul lor chimic, precum azot (N), fosfor (P). pentaoxid de fosfor (P205), potasiu (K), oxid de potasiu (K2O), calciu (Ca), oxid de calciu (CaO), magneziu (Mg), oxid de magneziu (MgO), sodiu (Na), oxid de sodiu (Na20), sulf (S), trioxid de sulf (SO3), bor (B), cupru (Cu), cobalt (Co), fier (Fe), mangan (Mn), molibden (Mo), zinc (Zn).
- dacă îngrăşământul conţine microelemente care sunt,  integral sau parţial, legate chimic de o moleculă organică, denumirea microelementului este urmata de unul dintre următoarele calificative:
(i) ,,chelatat cu..." (denumirea sau abrevierea agentului de chelatare, conform secţiunii E.3,1 din anexa I);
(ii) ,,complexat cu..."(denumirea   agentului de complexare conform secţiunii E.3.2 din anexa I);
- microelementele prezente în îngrăşământ, enumerate în ordinea alfabetică a simbolurilor lor chimice; B, Co, Cu, Fe, Mn, Mo, Zn;
- instrucţiunile specifice de utilizare pentru produsele enumerate în secţiunile E,1 şi E.2 din anexa I;
- cantităţile de substanţă din îngrăşămintele lichide, exprimate în unităţi de masă. Indicarea acestora în volum sau în masa pe volum (kilograme pe hectolitru sau grame pe litru) este opţională;
- masa netă sau brută şi, facultativ, volumul pentru îngrăşămintele lichide. In cazul în care se indică masa brută, se indică alături şi tara, în unităţi de masă;
- denumirea sau denumirea  comercială şi adresa fabricantului.

2) elemente suplimentare  de identificare, obligatorii pentru tipuri particulare de îngrăşământ (art. 19, 21 şi 23):
Pentru îngrăşămintele cu elemente nutritive primare (solide, fluide, simple sau compuse), inclusiv acelea care conţin elemente nutritive secundare şi/sau microelemente, cu conţinuturi minime stabilite în Anexa I, se introduc suplimentar următoarele marcaje obligatorii:

- după denumirea tipului de îngrăşământ se menţionează:

  • simbolurile chimice ale elementelor primare, urmate de simbolurile chimice ale elementelor secundare declarate, puse între paranteze; dacă îngrăşământul nu conţine elemente nutritive primare, elementele secundare nu se introduc în paranteze;
  • cifrele care indică conţinutul de element(e) nutritive primar(e), urmat de cifrele care indică conţinutul de element(e) nutritiv(e) secundar(e) (între paranteze, sau fără paranteze când nu sunt declarate elemente primare);
  • dacă îngrăşămintele conţin şi microelemente declarabile, se menţionează în continuare "cu microelemente" sau "cu…" urmat de denumirea şi simbolurile chimice ale microelementelor declarate;

- conţinutul declarat de elemente nutritive primare şi secundare, în % de masă, în ordinea N, P2O5 şi/sau P, K2O şi/sau K, CaO şi/sau Ca, MgO şi/sau Mg, Na2O şi/sau Na, SO3 şi/sau S, urmat de denumirea, simbolul şi conţinutul de  microelementele(ordonate alfabetic), exprimat, de asemenea, în % de masă;
- dacă sunt declarate forme şi solubilităţi ale elementelor nutritive din îngrăşăminte, acestea trebuie exprimate, de asemenea, în % de masă, cu excepţia cazurilor când în Anexa I se prevede explicit o altă formă de exprimare;
- conţinutul de elemente nutritive trebuie declarat cu cel mult o zecimală, cu excepţia microelementelor, la care se exprimă conform secţiunilor E 2.2 şi E 2.3 ale Anexei I. 
Pentru îngrăşămintele, solide sau fluide, care conţin numai microelemente, menţionate în secţiunile E 1 şi E2.1 ale Anexei A, se introduc suplimentar următoarele marcaje obligatorii:
-  dacă îngrăşământul conţine mai mult de un microelement se denumeşte tipul ca "amestec de microelemente" urmat de numele microelementelor şi simbolurile lor chimice;
- dacă îngrăşământul conţine un singur microelement se declară conţinutul în % ca număr întreg sau cu cel mult o zecimală;
- formele şi solubilităţile microelementelor, exprimate ca % de masă cu excepţia cazurilor când se prevede altfel în Anexa I;
- în cazul acestor tipuri de îngrăşăminte (numai cu microelemente) este obligatorie menţionarea pe etichetă a expresiei " A se folosi numai în situaţiile în care există o necesitate recunoscută. A nu se depăşi dozele recomandate".

b) elemente de identificare facultative:

- indicaţiile enumerate în anexa I;
- instrucţiunile de depozitare şi manipulare şi instrucţiuni specifice de utilizare, cu excepţia îngrăşămintelor cu microelemente (anexa I  secţiunile E.1 şi E.2), la care aceste identificări sunt obligatorii;
- indicaţii privind dozele şi condiţiile de utilizare adecvate pentru condiţiile de sol şi de cultura în care se utilizează îngrăşământul;
- marca fabricantului şi denumirea comercială a produsului.

Menţiunile de identificare prevăzute la litera (b) nu trebuie să Ie contrazică pe cele prevăzute la litera (a) şi trebuie să fie  separate clar de cele din urma.
(2) Toate menţiunile prevăzute în alineatul (1) trebuie să fie clar separate de alte informaţii care apar pe ambalaje, etichete şi documentele de însoţire.
(3) Îngrăşămintele lichide nu pot fi introduse pe piaţă decât   dacă fabricantul oferă instrucţiuni suplimentare adecvate privind în special temperatura de depozitare şi prevenirea accidentelor în cursul depozitării.

Etichetare

Etichetele sau indicaţiile imprimate pe ambalajele care conţin menţiunile prevăzute în capitolul Ambalare şi Etichetare trebuie plasate într-un loc uşor vizibil. Etichetele se fixează pe ambalaj sau pe sistemul său de închidere. Daca sistemul de închidere constă într-un sigiliu, acesta trebuie marcat cu denumirea sau marca ambalatorului.

Menţiunile prevăzute pe etichete trebuie să fie făcute cel puţin în limba (limbile) Statului Membru în care se comercializează îngrăşământul şi trebuie să fie şi să rămână indelebile (de neşters) şi uşor lizibile.
În cazul în care îngrăşămintele sunt în vrac, un exemplar din documentele de însoţire care conţin menţiunile de identificare trebuie să însoţească mărfurile şi să fie disponibil organismelor de control.

Ambalare

În cazul îngrăşămintelor EC FERTILIZER ambalate, ambalajul trebuie închis astfel încât sau cu un astfel de dispozitiv încât, la deschiderea ambalajului. dispozitivul de închidere, sigiliul sau ambalajul însuşi să fie deteriorat iremediabil. Este permisă utilizarea sacilor cu valvă.

Îngrăşămintele cu microelemente specificate în anexa I, secţiunile E.1 şi E.2.1 precum şi îngrăşămintele ce conţin azotat de amoniu cu conţinut de N peste 28%, se comercializează numai în stare ambalată.

Trasabilitate

FabricantuI trebuie să păstreze înregistrări privind originea îngrăşămintelor EC FERTILIZER (numele şi adresa locaţiilor precum şi a operatorilor locaţiilor în care s-a fabricat îngrăşământul sau componenţii lui principali), pentru a asigura trasabilitatea acestora.
Trasabilitatea este foarte importantă în special în cazul îngrăşămintelor pe bază de azotat de amoniu, la care există pericolul de a fi folosite în scopuri criminale (fabricarea de explozivi).

Aceste înregistrări sunt puse la dispoziţia autoritarilor, în timpul inspecţiilor, pe întreaga durată de introducere pe piaţă a îngrăşământului şi pentru următorii doi ani de la încetarea livrării.

Cadrul de supraveghere a pieţei comunitare şi controale privind produsele care intră pe piaţa comunitară, conform Regulamentului (CE) nr. 765/2008

Cerințe generale

Statele membre organizează şi desfăşoară activităţi de supraveghere a pieţei.

Supravegherea pieţei garantează faptul că produsele reglementate de legislaţia comunitară de armonizare care, dacă sunt utilizate în conformitate cu scopul prevăzut sau în condiţii previzibile şi sunt instalate şi întreţinute în mod corespunzător, pot aduce prejudicii sănătăţii sau siguranţei utilizatorilor, sau nu sunt conforme, în vreun alt mod, cerinţelor aplicabile din legislaţia comunitară de armonizare, sunt retrase sau a căror punere la dispoziţie pe piaţă este interzisă sau restricţionată, şi garantează informarea în consecinţă a publicului, Comisiei şi a celorlalte state membre.

Infrastructurile şi programele naționale de supraveghere a pieţei garantează că se pot lua măsuri eficiente în legătură cu orice categorie de produse care face obiectul legislaţiei comunitare de armonizare.

Supravegherea pieţei se aplică produselor asamblate sau fabricate pentru uzul producătorului, în cazul în care legislaţia comunitară de armonizare prevede aplicarea dispoziţiilor sale la astfel de produse.

Marcajul CE

Principii generale ale marcajului CE

Marcajul CE se aplică doar de producător sau de reprezentantul său autorizat.

Marcajul CE, prezentat în anexa II, din R CE nr.765/2008 se aplică doar pe produsele pentru care legislaţia comunitară de armonizare specifică prevede aplicarea marcajului şi nu se aplică pe niciun alt produs.

Prin faptul că a aplicat sau a cerut aplicarea marcajului CE, producătorul indică faptul că îşi asumă responsabilitatea pentru conformitatea produsului cu toate cerinţele aplicabile prevăzute de legislaţia comunitară, de armonizare relevantă care reglementează aplicarea marcajului.

Marcajul CE este singurul marcaj care atestă conformitatea produsului cu cerinţele aplicabile prevăzute de legislaţia comunitară de armonizare relevantă care reglementează aplicarea acestuia.

Se interzice aplicarea pe produse a unor marcaje, însemne sau inscripţii care pot induce în eroare părţile terţe în ceea ce priveşte semnificaţia şi/sau forma marcajului CE. Pe produs poate fi aplicat orice alt marcaj, cu condiția ca prin aceasta să nu fie afectate vizibilitatea, lizibilitatea şi semnificaţia marcajului CE.
Statele membre asigură punerea în aplicare corectă a regimului aplicabil marcajului CE şi iau măsuri adecvate în caz de utilizare neconformă a acestuia.
Statele membre prevăd, de asemenea, sancţiuni pentru încălcări, inclusiv posibile sancţiuni penale pentru încălcări grave. Aceste sancţiuni sunt proporţionale cu gravitatea faptei şi reprezintă o măsură eficace de descurajare a utilizării corespunzătoare.

Obligațiile statelor membre cu privire la organizarea supravegherii de piaţă

Statele membre instituie mecanisme adecvate de comunicare şi coordonare între autorităţile lor de supraveghere a pieţei.

Statele membre stabilesc proceduri adecvate pentru:
(a) urmărirea reclamaţiilor sau a rapoartelor care privesc aspecte legate de riscurile care decurg în legătură cu produse care fac obiectul legislaţiei comunitare de armonizare;
(b) monitorizarea accidentelor sau a vătămărilor aduse sănătăţii despre care se suspectează că au fost provocate de respectivele produse;
(c) verificarea faptului dacă acţiunile corective au fost luate în mod efectiv;
(d) urmărirea cunoştințelor ştiinţifice şi tehnice legate de aspectele privind siguranţa.

Statele membre conferă autorităţilor lor de supraveghere a pieţei competenţele, resursele şi cunoştinţele necesare pentru buna desfăşurare a sarcinilor lor.

Statele membre garantează că autorităţile de supraveghere a pieţei îşi exercită competenţele în conformitate cu principiul proporţionalităţii.

Statele membre instituie, pun în aplicare şi actualizează periodic programe de supraveghere a pieţei. Statele membre elaborează fie un program general de supraveghere a pieţei, fie programe sectoriale specifice, referitoare la sectoarele în care desfășoară acţiuni de supraveghere a pieţei, şi le comunică statelor membre și Comisiei, punându-le, în același timp, la 13.8.2008 RO Jurnalul Oficial al Uniunii Europene L 218/39 dispoziția publicului, prin mijloace de comunicare electronică şi, după caz, prin alte mijloace. Prima comunicare de acest gen are loc până la data de 1 ianuarie 2010. Actualizările ulterioare ale programului vor fi aduse la cunoştința publicului în acelaşi mod.

În acest sens, statele membre pot colabora cu toate părţile implicate.

Statele membre revizuiesc şi evaluează periodic derularea activităţilor de supraveghere. Astfel de revizuiri şi evaluări se realizează cel puțin o dată la patru ani, iar rezultatele acestora sunt aduse la cunoştinţa celorlalte state membre şi Comisiei şi puse la dispoziţia publicului, prin mijloace de comunicare electronică şi, după caz, prin alte mijloace.

Măsuri de supraveghere a pieţei

Autorităţile de supraveghere a pieţei verifică în mod corespunzător caracteristicile unui produs, prin verificări ale documentaţiei, şi, unde este cazul, efectuând verificări fizice şi încercări de laborator pe baza unor eşantioane adecvate. În cadrul acestor acţiuni, autorităţile ţin seama atât de principiile consacrate în materie de evaluare a riscului, cât şi de reclamaţii şi de alte informații.

Autorităţile de supraveghere a pieţei pot să solicite operatorilor economici să pună la dispoziţie documentaţia şi informaţiile pe care acestea le consideră necesare pentru îndeplinirea sarcinilor lor şi, dacă este necesar şi justificat, să intre în incintele operatorilor economici şi să preleveze mostrele necesare din produse. În cazul în care consideră necesar, autorităţile respective pot distruge sau scoate din uz produsele care prezintă un risc grav.

În cazul în care operatorii economici prezintă rapoarte de încercare sau certificate de atestare a conformităţii, emise de un organism acreditat de evaluare a conformităţii, autorităţile de supraveghere a pieţei ţin seama în mod corespunzător de astfel de rapoarte ori certificate.

Autoritățile de supraveghere a pieţei iau măsurile necesare pentru a atenționa utilizatorii de pe teritoriile lor, într-un interval de timp corespunzător, cu privire la riscurile pe care le-au identificat în legătură cu orice produs, pentru a reduce riscul de vătămare sau de producere a vreunei alte daune.
Acestea cooperează cu operatorii economici la acţiunile care pot preveni sau reduce riscurile provocate de produse care au fost puse la dispoziţie de către aceşti operatori.

În cazul în care autorităţile de supraveghere a pieţei ale unui stat membru decid să retragă de pe piaţă un produs fabricat în alt stat membru, acestea informează operatorul economic în cauză, la adresa indicată pe produsul respectiv sau în documentaţia care însoţeşte produsul.
Autorităţile de supraveghere a pieţei îşi îndeplinesc sarcinile în mod independent, imparţial şi nepărtinitor.

Autoritățile de supraveghere a pieţei respectă confidențialitatea, în cazurile în care acest lucru este necesar, pentru a proteja secretele comerciale sau datele cu caracter personal în conformitate cu legislaţia naţională, cu condiţia ca informaţiile să fie făcute publice în temeiul prezentului regulament, în măsura în care este necesar în vederea protejării intereselor utilizatorilor din cadrul Comunităţii.

Controale privind produsele care intră pe piața comunitară

Autorităţile statelor membre responsabile cu controlul produselor care intră pe piaţa comunitară deţin competenţele şi resursele necesare pentru îndeplinirea adecvată a sarcinilor lor.

Acestea efectuează verificările adecvate ale caracteristicilor produselor, în conformitate cu legislaţia în vigoare, înainte ca aceste produse să fie puse în liberă circulație.

În cazul în care într-un stat membru există mai multe autorităţi responsabile cu supravegherea pieţei sau cu controalele la frontierele externe, autorităţile în cauză cooperează între ele, inclusiv punându-şi reciproc la dispoziţie informaţiile ce ţin de atribuţiile lor şi în alt mod, după caz.

Autorităţile responsabile cu controalele la frontierele externe suspendă punerea în liberă circulaţie pe piaţa comunitară a unui anumit produs, atunci când efectuează oricare dintre următoarele constatări în realizarea verificărilor:

a) produsul prezintă caracteristici care, în condiţiile unei instalări, întreţineri şi folosiri corespunzătoare, indică posibilitatea existenţei unui risc grav în ceea ce priveşte sănătatea, siguranţa, mediul;
b) produsul nu este însoțit de documentaţia scrisă sau electronică cerută de legislaţia comunitară de armonizare relevantă sau nu este marcat în conformitate cu legislaţia în cauză;
(c) marcajul CE a fost aplicat pe produs în mod fals sau înşelător.

Autorităţile responsabile cu controalele la frontierele externe informează imediat autorităţile de supraveghere a pieţei,  în cazul unei astfel de suspendări.

            
Copyright © 2010 Ministerul Agriculturii si Dezvoltarii Rurale